- breáslã
- s. f., g.-d. art. bréslei; pl. brésle
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
breáslã
Look at other dictionaries:
breaslă — BREÁSLĂ, bresle, s.f. 1. (În societatea medievală) Asociaţie de meşteşugari de aceeaşi branşă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizaţie închisă a meşterilor. 2. Nume dat organizaţiilor profesionale formate din muncitori şi patroni;… … Dicționar Român
corporaţie — CORPORÁŢIE, corporaţii, s.f. 1. (In societatea medievală) Formă specifică de organizare a activităţii economice a meseriaşilor; breaslă (1); isnaf, rufet. 2. (în unele ţări) Întreprindere mare. ♦ Societate pe acţiuni. [var.: corporaţiúne s.f.] –… … Dicționar Român
isnaf — ISNÁF, (1) isnafuri, s.n., (2) isnafi, s.m. (înv.) 1. s.n. Breaslă, corporaţie. 2. s.m. Breslaş, meseriaş. – Din tc. esnaf. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 ISNÁF s. v. breaslă, breslaş, corpor … Dicționar Român
breslaş — BRESLÁŞ, breslaşi, s.m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (înv. şi reg.) Meseriaş; p. ext. slujbaş. 3. (înv.) Soldat care făcea parte dintr o breaslă (4). Breaslă + suf. aş. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BRESLÁŞ s. ( … Dicționar Român
tagmă — TÁGMĂ, tagme, s.f. Totalitatea persoanelor care aparţin aceleiaşi categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (peior.) Clică, gaşcă. – Din ngr. tághma. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 TÁGMĂ s. 1. v. breaslă. 2. rând … Dicționar Român
ROMANIA — ROMANIA, country in East Central and South East Europe, in the Carpatho Danubian region, north of the Balkan Peninsula, partly on the littoral of the Black Sea. The territory comprising Romania was known as Dacia in antiquity; Jewish tombstones,… … Encyclopedia of Judaism
artizanat — ARTIZANÁT, artizanate, s.n. Meşteşug practicat cu artă. ♢ Produse de artizanat = produse lucrate artistic de către meşteşugari. ♦ Local, magazin în care se vând produse de artizanat. – Din fr. artisanat. Trimis de cata, 05.03.2004. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
ceată — CEÁTĂ, cete, s.f. 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunaţi de obicei în vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale (de acelaşi fel). 2. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Grup de organizare specială,… … Dicționar Român
cin — CIN1, cinuri, s.n. (înv.) 1. (În societatea medievală) Poziţie socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoţesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ. Trimis de hai, 13.05.2004. Sursa: DEX 98 CIN2, cinuri, s.n. (înv. şi reg.) Luntre mică… … Dicționar Român
meserie — MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii… … Dicționar Român
